Forţele Navale Române victimele dezinteresului politic şi al subfinanţării Apărării Naţionale, timp de 27 de ani

Vergil CHIȚAC – senator ●

Dintr-un comunicat dat publicităţii vineri, 8 decembrie, a. c, pe siteul Ministerului Apărării Naţionale (MAN) am luat la cunoştinţă că Guvernul intenţionează să aloce 1,6 miliarde de euro pentru achiziţionarea a patru corvete, construite şi dotate în România.

Mai clar, MAN a pus, în dezbatere publică, un proiect de Hotărâre de Guvern (HG) care are în vedere atribuirea unui acord-cadru de furnizare a partru corvete, construite şi dotate la un şantier naval din România, valoarea totală a proiectului de investiţii fiind evaluată la aproximativ 1,6 miliarde de euro, inclusiv TVA.

Anunţul oficial precizează: „Se aprobă circumstanţele şi procedura specifică aferente programului esenţial de înzestrare ‚Corvetă multifuncţională’(…) în vederea atribuirii unui acord-cadru şi a contractelor subsecvente aferente/contract multianual de furnizare a patru corvete, construite şi dotate la un şantier naval din România, precum şi a suportului logistic iniţial. Fondurile necesare (…) se asigură, în condiţiile legii, în limita creditelor de angajament şi bugetare aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale pentru MAN”.

Potrivit notei de fundamentare, aferente proiectului de HG, interesul esenţial de securitate pentru statul român îl constituie consolidarea şi dezvoltarea pe teritoriul naţional, prin intermediul operatorului economic declarat câştigător, a unei capabilităţi industriale navale în domeniul militar, în care să se construiască şi să se doteze o primă corvetă în intervalul de trei ani şi gruparea de patru corvete într-o perioadă de maximum şapte ani.

 

Deasemenea, potrivit proiectului de HG, creditele de angajament aferente primului contract subsecvent al acordului-cadru/contractului multianual de furnizare a patru corvete şi contractelor/acordurilor de tip guvern la guvern pentru echipamente, muniţii şi servicii necesare dotării corvetelor se vor asigura, în condiţiile legii, prin bugetul anual pentru anul 2018 al MAN.

 

În nota de fundamentare, se mai menţionază faptul că, în prezent, regiunea extinsă a Mării Negre este caracterizată de acţiunile de încălcare a normelor de drept internaţional, prin punerea în discuţie a ordinii internaţionale, conservarea conflictelor îngheţate şi intensificarea prezenţei militare, iar Forţele Navale Române (FNR) trebuie să dispună de o structură de forţe modernă, credibilă şi echilibrată în raport cu forţele navale ale celorlalte state riverane Mării Negre, pentru îndeplinirea misiunilor specifice în acest context politico-militar.

 

Documentul mai arată că în momentul actual, FNR au în dotare patru corvete depăşite din punct de vedere operaţional şi tehnic, cu interoperabilitate limitată în raport cu navele altor state membre NATO şi UE, a căror resursă de viaţă este epuizată şi sunt dotate cu echipamente şi tehnică de provenienţă estică, a căror modernizare nu este fezabilă.

De parcă ar fi un dejavu, la sfârşitul anului 2016, conform unui alt proiect de Hotărâre de Guvern, Ministerul Apărării Naționale definea ca investiţie militară strategică, achiziționarea a patru corvete multifuncționale din clasa SIGMA și a serviciilor conexe.

 

La scurt timp după publicarea acestui proiect de act normativ, Ședința anuală de analiză a structurii în Forțele Navale, de la sfârșitul lunii ianuarie, ne-a relevat nivelul de ambiție în privința dotărilor cu platforme de luptă specifice, distribuite etapizat corespunzător perioadelor: 2017-2020, respectiv 2020-2026.

 

Din comunicatul de presă am reținut: „Programele de înzestrare, care urmează a fi inițiate în perioada următoare, au fost prioritizate pe două etape. Etapa I, se va desfășura în perioada 2017-2020, și va cuprinde achiziția primei corvete multifuncționale noi; reînființarea Divizionului 508 Rachete Coastă și dotarea acestuia cu instalații mobile de lansare rachete containerizate și cu o platformă mobilă de comandă și control; modernizarea fregatelor T22R și dotarea acestora cu echipamente pentru luptă împotriva amenințărilor aeriene, subacvatice și de la suprafața apei; modernizarea a două nave purtătoare de rachete; re-motorizarea navelor militare fluviale. Etapa a II-a, derulată în perioada 2020-2026, cuprinde intrarea în dotare a următoarelor trei corvete multifuncționale; modernizarea celei de-a treia nave purtătoare de rachete și, în limita bugetului pe care Forțele Navale îl vor avea la dispoziție, inițierea unui program multianual de înzestrare cu submarine noi”

 

Este limpede că România evoluează de câţiva ani într-un context geopolitic și geostrategic complicat, cu o Rusie agresivă și revizionistă, care în urma anexării Crimeei din 2014 și-a construit o grupare de forțe ce a destabilizat regiunea extinsă a Mării Negre. Includ aici și o grupare navală bazată la Sevastopol, adică la numai 210 mile marine de Constanța. Mai mult decât atât, este edificatoare declarația, cel puțin arogantă, a generalului Valerii Gherasimov – Şeful de Stat Major al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse – care la sfârșitul exercițiului „Caucaz 2016” spunea: „Controlăm în totalitate bazinul Mării Negre. Flota Mării Negre staționată la Sevastopol, este capabilă să distrugă inamicii potențiali, deja din stadiul în care aceștia se pun în mișcare din porturile de dislocare.”

 

Prin urmare, ca amiral cu o stea, în rezervă, al Forţelor Navale Române şi ca senator în Parlamentul României, susţin cu tărie că se impune, ca prioritatea numărul „zero” a naţiunii, nu doar a armatei, demararea programului strategic de înzestrare „Corvetă multifuncțională”. După cum am văzut, la sârşitul anlui 2016 Ministerul Apărării Naționale definea drept investiţie militară strategică, achiziționarea a patru corvete multifuncționale din clasa SIGMA și a serviciilor conexe, adică servicii offset la care s-ar fi adaugat, în chip firesc, programul de instruire a echipajelor, suportul logistic inițial sub forma unui centru de mentenanță necesar corvetelor pe perioada garanției și care ulterior ar fin trebuit în mod firesc să rămână în dotarea Forțelor Navale. Programul, aprobat înainte de constuituirea actualului legislativ, deci de fostul guvern aşa numit tehnocrat, ar fi urmat să se desfăşoare pe parcursul a şapte ani, costul estimat fiind de 1,5 miliarde de euro incluzând TVA. Proiectul mai prevedea ca după semnarea contractului să se achite părții olandeze 30% din valoarea acestuia. Navele, ar fi trebuit să fie construite la Șantierul Naval Damen Galați S.A, ceea ce din punctul meu de vedere prezenta o garanție a lucrului bine făcut, prin prisma experienței şi tradiţiei pe care o are firma cu acţionariat olandez şi specialiştii din şantierul românesc, în construcția de nave militare.

 

De acest lucru m-am convins eu însumi în vara anului 2015, când în calitatea pe care o aveam, de Comandant al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, împreună cu studenții militari din anul terminal, am vizitat o navă de suport logistic pentru Marina Regală Olandeză construită până într-o anumită fază la Galați și, am rămas realmente, impresionat.

 

Nava era construită până în faza dotării cu echipamente și senzori de luptă, care ulterior au fost montaţi în Olanda. Este știut însă că astăzi, cu excepția Armatei SUA care este capabilă să facă „realizare de produs”, toată lumea face „integrare de produs”, fapt ce se va întâmpla și cu corveta multifuncțională.

 

Revenind însă la programul aprobat la sfârşitul anului 2016, de executivul tehnocrat, eu l-am susținut public și am reiterat acest lucru și cu ocazia discutării bugetului pentru Apărare în comisiile reunite pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională ale Parlamentului, care a avut loc la sfârşitul lunii februarie 2017.

 

Varianta inițială a bugetului pentru apărare care prevedea 1,35% din PIB credite bugetare și 0,83% credite de angajament, mi-a produs îngrijorare, căci creditele de angajament sunt bani virtuali care crează un cadru juridic ministerului pentru a încheia contracte multianuale. Ele devin bani reali în momentul efectuării plăților, or din momentul inițierii procedurilor de contractare până la prima plată trece mai mult de un an. Din această perspectivă, dacă s-ar fi semnat contractul, în baza programului de înzestrare aprobat de guvernul tehnocrat, în 2017 România ar fi trebuit să avanseze o plată de 450 milioane de euro din creditele bugetare, către constructor. În forma finală, bugetul Apărării pentru 2017 a reprzentat 2% din PIB, credite bugetare, dovedindu-se că trecerea bugetului pe la Cotroceni nu a fost un joc politic ci o necesitate.

 

La finalul discuțiilor din comisiile de Apăare din luna februarie, a. c, pe tema acestui program, ministrul Apărării, de la acea vreme, m-a asigurat că programul “Corvetă multifuncțională” este prioritar, urmând a mai fi derulate câteva formalități, printre care și avizul comisiilor de specialitate din cele două camere ale Parlamentului.

 

Şi am rămas în aşteptare până acum, când MAN ne-a adus la cunoştinţă noul proiectul de HG, pentru dotarea cu corvete multirol. Evident, noul proiect, reflexie a noului program de înzestrare, urmează să parcurgă acelaşi drum, să ajungă la comisia de specialitate din Senat pentru aviz şi unde eu, voi sublinia încă o dată că dacă nici de această dată nu va fi perfectat, având de acum un an în plus de întârziere, actualii diriguitori ai ţării îşi vor lipi fără echivoc eticheta de „necunoaștere a interesului național”, cel puțin, dacă nu cumva sintagma „interes național” nu s-a demonetizat.

 

Pentru că Marina Militară a suferit poate cel mai mult consecințele nealocării de fonduri suficiente apărării, considerând că dacă am intrat în NATO și suntem sub scutul celei mai puternice alianțe politico-militare din lume, apărarea țării trebuie să coste mai puțin. Altfel nu pot să-mi explic de ce statul român nu a putut asigura nici până astăzi fondurile necesare etapei a doua de modernizare a fregatelor intrate în serviciul marinei în 2005 și planificate a fi modernizate începând cu 2008.

 

Trebuie să spunem foarte clar că  Marina Militară Română a mers mai departe, atât cât a mers, nu datorită viziunii și priceperii politicienilor ci pentru că marinarii militari au rămas credincioși idealurilor dobândite în școală și nu au abandonat nici un moment visul de a se pregăti la bordul unor nave dotate cu echipamente și senzori de ultimă generație, total compatibile cu ale aliaților noștri din NATO și UE, care să-i reinventeze profesional și să le testeze limitele.

 

În aceeași ședință în care am discutat bugetul apărării la comisia parlamentară, mi-am exprimat o nedumerire. Și am să elaborez puțin. Bugetul Ministerului Apărării Naționale pentru 2017 s-a făcut în limita a 2% din PIB credite bugetare așa cum prevedea pactul politic încheiat la cererea președintelui și cum este prevăzut și în Carta Albă a Apărării. În prima variantă de buget creditele bugetare erau în valoare de 1,35% din PIB iar comunicatul de la MApN arăta mulțumirea față de această situație.

 

Aici e nedumerirea mea! De ce să fi fost mulțumiți cei din MApN cu 1, 35% din PIB dacă ei își proiectaseră bugetul pentru 2%? Sau dacă 1,35% din PIB credite bugetare erau suficiente, ce fac cu banii suplimentari primiți care nu sunt puțini, sunt aproximativ 1,2 miliarde de Euro? Pot fi ei cheltuiți legal și eficient în acelașii timp? Pentru că nu trebuie să uităm că vestitul concept numit „smart defence”, adoptat de aliați cu prilejul Summitul-lui NATO de la Chicago din mai 2012, înseamnă printre altele să cheltuim mai eficient nu mai mult.

 

Mi-am exprimat speranța că aceste lucruri vor fi avute în vedere și că prin acest buget România va dovedi că este un aliat credibil al NATO, singurul avanpost credibil al alianței în această zonă a lumii.

 

Ministrul Apărării și Șeful Direcției Financiar Contabile prezenți la discuții au garantat că în forma actuală bugetul alocat Apărării Naționale, reflectă nevoile din minister, el va fi executat în totalitate iar banii vor fi cheltuiți eficient și conform priorităților cuprinse în Carta Albă a Apărării.

 

În final am sentimente pozitive cu privire la dotarea Marinei Militare în perioada următoare pentru că punctul meu de vedere se sprijină pe propria experiență profesională  precum și a colegilor din Marina Militară, iar cei care au privilegiul de a ști au și datoria de a acționa.

One thought on “Forţele Navale Române victimele dezinteresului politic şi al subfinanţării Apărării Naţionale, timp de 27 de ani

  • 25 iulie 2020 la 16:13
    Permalink

    Salut,
    Vad http://www.magazin-nautic.ro?i este impresionant. Ma întreb daca con?inutul publicitar sau bannerele sunt disponibile pe site-ul dvs. web.
    Cât costa publicarea unui articol pe site-ul dvs.?
    Nota: Acest articol nu poate fi sponsorizat, publicizat sau altfel

    Sanatate
    David poster

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *