Dorel Nacou – misiune imposibilă?

Narcis GAIDARGIU●

Port de Boujdour, Western Sahara, Maroc

 

Alo! Salut, Dorel?

Da, da, eu!

Salut, Narcis sunt! Ce faci? Cum stai cu pregătirile din Boujdour, totul e în regulă?

Uite, mă pregătesc de plecare, e o barcă de pescari, descarcă acum și vine să mă ajute, să mă scoată din port. Acuma, … Narcis, sper să fie totul bine și să, … cum să zic, … face o pauză lungă, își alimentează gândurile cu toate speranțele pe care și le-a pus în această cursă … sper să pot ajunge cu bine. Alte voci se aud grăbite, în arabă și franceză. OK, te las, a venit barca după mine să mă scoată.

Te-mbrățișăm, să ai vânt bun în pânze și mare ușoară!

Super! Mersi, mersi! Ciao!

 

 

Las Palmas, baniera Clubului Nautic Român, arborată la catarg

 

De mai bine de șase zile suntem cu ochii pe harta http://www.minitransat.fr/suivi-de-la-course/cartographie și urmărim comunicatele de presă.

În ziua plecării din Las Palmas, a velierelor cursei Mini-Transat, avuseserăm parte de momente de mare sărbătoare, alternate cu furnicături datorate emoțiilor de care nimeni nu scapă la plecarea în călătorie a  unui prieten, pe ape și spre țărmuri necunoscute.

Dorel Nacou alături de Ionuț Iancu, pe coverta iXblue Vamonos cu numărul de concurs 412, înalță la catarg baniera tricoloră a Clubului Nautic Român (CNR). Emblema clubului lipită de bordurile carenei îl va însoți prin valuri, alături de îndemnul „AMAT VICTORIA CURAM”.

 

 

După întâlnirea cu Dorel Nacou, românul nostru din Mini-Transat 2017 La Boulangère, El Comandante – Ionuț Iancu, ambasador sportiv al CNR în Gran Canaria, își caută velier. Cocheta cu gândul ăsta, dar acum este hotărât. Rămâne impresionat de imensa modestie a lui Dorel, de tenacitate, angajament și dedicarea pentru nobilul sport cu vele.

 

 

 

Nu pot să trec cu vederea nici faptul că dintre toate fotografiile din interiorul cabinelor din Mini-Transat, cabina lui Dorel este cea mai spartană, fiind deopotrivă un mic șantier, depozit și în cele din urmă dormitor, organizată astfel încât să își acorde cea mai mică atenție.

 

La briefingul din preziua startului, comitetul de cursă anunță competitorii că, pentru evitarea unei  posibile furtuni, vor trece prin insulele Capului Verde, printr-un șenal cu lățimea de 7 mile, în apropiere de Mindelo. Această condiție făcea ca distanța teoretică până la Le Marin să crească de la 2.700 la 2.939 mile nautice.

 

1 noiembrie, dimineața dinaintea startului etapei a II-a, Las Palmas-Le Marin

Dorel Nacou oferă revistei Magazin Nautic, un interviu video, înregistrat de Ionuț Iancu, în care ni se destăinuie, dedicând traversarea sa solitară a Atlanticului, zilei de 1 decembrie, Ziua Națională a României  și mai ales Centenarului Marii Uniri 1918-2018. Este pentru prima dată când văd că îi tremură bărbia, pătruns de emoție și patriotism sincer, nedisimulat. Primul gest, dealtfel, îl făcuse atunci când s-a înregistrat ca navigator roman în cursă, fără a uza de naţionalitatea sa franceză. Apoi, se adună cu repeziciune, ca un adevărat lup de mare, obișnuit să ia decizii „just in time” și, însuflețit de următorul gând, transmite tinerilor Clubului Nautic Român (CNR) și tuturor celor care îmbrățișează sportul cu vele,  urarea sa de Moș Nicolae: „Să le aducă Moșul, la fiecare, câte o barcă cu pânze!”

 

 

Start în cea mai importantă regată a carierei

La 13:08, ora locală Las Palmas, se dă startul. Dorel intră în forță în Marea Traversare. Face o cursă foarte bună, ține pasul cu colegii din frunte.

Orele 00:30 – 01:00 UTC, ale zilei următoare. După un parcurs de 92 mile, cu o viteză de deplasare de 11 noduri, Dorel se află la cârmă când, pe valuri de hulă de 2,5-3 metri și un vânt puternic din NNE, cu rafale de 25 noduri, coborând de pe un val, îl primește pe următorul în prova ambarcațiunii, moment în care simte, ca două lovituri puternice de ciocan, valul din prova și o rafală puternică de vânt din pupa travers babord.

Este momentul când, prins într-o forfecare, cedează catargul din fibră de carbon. Timp de încă 8 ore, cea mai mare parte prin întuneric, în condiții meteo dure, navigă în derivă, recuperează bucata ruptă a catargului, velatura, sarturile, anemo-girueta ruptă, antena de comunicații radio. Rămâne cu mai puțin de jumătate din cei 12 metri ai catargului și improvizează o minimă velatură cu randa și focul. Începe să avanseze cu 1,1, apoi cu 3,3 până la 3,8 noduri către cea mai apropiată localitate de pe coasta africană.

 

 

Filiera africană

Ne aflam toți pe trackerul oferit de www.minitransat.fr.  Cea mai apropiată localitate-port era Boujdour, iar Dorel se afla la 38 mile distanţă. Știam că într-acolo se va îndrepta.

La 4:30 ora României, adică 2:30 pentru Dorel Nacou, Emilian Gressianu, yachtman cu experiență al CNR, îl sună pe Dan Mihăescu și-l informează că de 2 ore Dorel se află în derivă. Româno-americanul Emilian se află undeva, la casa sa de vacanţă, pe dealurile Buzăului, dar de acolo se oferă să-i acorde lui Dorel, printr-o bancă americană, un ajutor financiar, dacă are nevoie.

Ca să putem comunica mai departe, așteptăm ora 7, a dimineții.

Este liniște aparentă, până când vine și știrea publicată în buletinul de presă al Mini-Transat:

http://www.minitransat.fr/actualites/dorel-nacou-demate

 

E oficial. Lui Dorel i s-a rupt catargul din fibră de carbon.

Încep să zbârnâie telefoanele, se încing liniile Whapp, Mess, Skype, e-mail, într-o nebănuită reţea de comunicaţii internaţionale între prietenii și membrii Clubului Nautic Român din Constanța, București și Newark (DE, USA). Reprezentanța Regională ITF și EMSA (Lisabona, Portugalia) ne-au pus în legătură cu contactele lor din Nouâdhibou (Mauritania), Boujdour (WS, Maroc), Marsilia (Fr) și Căpitănia portului Agadir (Maroc). Astfel, s-a creat ad-hoc o rețea de solidaritate interinstituțională și intercontinentală pentru Dorel Nacou.

Oferisem televiziunii naţionale subiectul şi materialele scrise, foto și video, pe baza cărora TVR International și TVR 1 realizaseră interviuri cu Dorel Nacou, difuzate în cadrul a două emisiuni succesive. Îi întrebăm şi pe ei dacă nu au contacte prin zonă. “Ba da”, vine răspunsul şi primim o indicaţie: Ing. Sid Ahmed Hady, absolvent al Politehnicii din București şi fost director general al Portului din Nouâdhibou, Mauritania, personaj în ciclul de emisiuni  „Cu papucii prin deșert”.

Dan Mihăescu începe o căutare frenetică pe LinkedIn şi Facebook, îi scrie “în orb” şi, stupoare, în doar zece minute i se răspunde: Bună ziua, cu ce pot să ajut ! Urmează un schimb de telefoane şi canalul de comunicare este deschis.

 

Într-o limbă română ca scoasă din cutie, inginerul spune că a petrecut șapte ani în România și se simte la fel de român ca și mauritanez. Ne ascultă și, fără să stea pe gânduri, se oferă să îl ajute pe Dorel, chiar și financiar, dacă este nevoie. Din păcate, în Mauritania, se află la mai bine de 1.000 de kilometri de Boujdour, un port pescăresc din regiunea Sahara Occidentală aflată sub administrație marocană, dar…

Știți că întotdeauna urmează un „dar”  (şi pentru darul ăsta Dumnezeu își dăduse mâna cu Allah) …, dar sora sa, Naha Aly, cumnatul, Moulay Ahmed Zaidan și Sumeya, fiica lor în vârstă de 12 ani trăiesc chiar în Boujdour și vor fi foarte încântaţi să se pună la dispoziţia lui Dorel, cu tot ce are nevoie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lupta pentru cel mai apropiat petic de uscat

La 19 ore de la plecarea din Las Palmas, după 8 ore de plutire în derivă, Dorel reia cursa, îndreptându-se către Port de Boujdour, cunoscut navigatorilor pentru al său Cape Bojador. Parcurge cele 38 mile în alte 13 ore. Nu are telefon la el, nu poate comunica cu nimeni, le predaseră toți la plecarea în cursă, după cum prevede regulamentul Mini-Transat. Intră în port, acostează și pleacă în oraș intenționând să ia legătura cu echipa sa iXblue din Marsilia (https://www.facebook.com/iXblueSailing/).

De-abia intrat în primul magazin îl şi contactează Moulay Ahmed Zaidan, trimis de româno-mauritanezul Sid Ahmed Hady. Telefonul scurt funcționase. Dorel Nacou, evident neîncrezător, nu știe ce se întâmplă, pe mânile cui intră, cum de a fost reperat atât de repede, într-un mic oraș de pe coasta Africii? Obțin numărul de telefon al lui Moulay, vorbesc cu Dorel și se liniștește când îi spun că sunt persoane de încredere, trimise de noi să îl ajute. În aceeași seară este invitat în casa lui Moulay, ospătat şi primit cu multă căldură de familia acestuia.

Urmează zile de muncă trudnică, în care Moulay mobilizează resurse personale, prieteni din port care dau o mână de ajutor, pescari, membri ai „Challenge Association for Surfing and Environment Protection – C.A.S.E.P. – Boujdour”. Fiecare ajută cu ce poate, flex, bormașină, șmirghel, prelungitor de cablu, suporți de susținere pentru alinierea bucăților de catarg ce urmau să fie lipite și manșonate. În acest timp, mai ales, se leagă prietenii, oamenii se fotografiază obosiți, prăfuiți, dar bucuroși. Seara se strâng acasă la Moulay, la o vorbă ca între prieteni, în fața unui ceai cu fructe zaharisite.

 

 

Nous sommes tous comme vous, mes amis, nous sommes comme votre frères!

A doua zi după prânz apar materialele trimise din Marsilia via Agadir, de prietenii lui Dorel din echipa iXblue Sailing. Dorel speră să se încadreze în escala de 72 de ore, permisă de regulamentul cursei şi să plece până duminică.

 

 

 

Din motive absolut tehnice, șederea se prelungește. Motive bune pentru sudat mai bine rășina sintetică pe pânza din fibră de carbon, cu care a fost manșonat catargul în dreptul rupturii, dar și de sudat alte prietenii. Dorel îmi spune la telefon că, deși plecase pregătit din La Rochelle cu fibră de carbon și rășină pentru reparația posibilelor spărturi în coca ambarcațiunii, deși îi veniseră materiale din Agadîr, tot nu i-au ajuns pentru o remediere în care să aibă încredere, așa încât va naviga „cu frâna trasă”, numai ca să termine traversada. Nu poate risca solicitări prea mari ale echipamentului. E îngrijorat. Reglajul catargului nu pică la reperele pe care le știa dinainte. E prea târziu să se mai gândească la asta, este obișnuit să privească numai în față, să dea piept cu realitatea viitoare, ce-a fost îl va interesa numai la analiza cursei. Nu e momentul ei acum.

 

 

Şi, cum spune o zicală că “tot răul este spre bine ”, cu această ocazie, destinaţia Boujdour a înregistrată pe harta Regatei Mini-Transat, ca posibil port de escală pentru ediţiile viitoare.

 

 

Îmi răsună și acum frumoasele vorbe ale lui Moulay: „Suntem cu toții ca voi, prieteni, suntem ca și frații voștri”.

 

 

 

Febra atlantică

Căutăm giruetă cu anemometru marca SKE, pentru veliere de competiție. Cea ruptă nu putea fi reparată. Ing. Ahmed Hady îmi furnizează fotografia și dosarul tehnic în format pdf. Mă consult cu Mihaela Nacu, Olivier Gamot și Damien Vignes. Da, asta este.

 

 

Este vineri, adică ziua de odihnă în lumea musulmană, apoi weekend. În atare condiții, e greu de găsit. Vorbesc de mai multe ori cu ing. Hady. O găsește la un distribuitor, dar luni firma e închisă. Marți poate fi trimisă în Mindelo, Capul Verde, dar între timp lui Dorel i s-a comunicat să scoată din calcul escala din Mindelo, întrucât staţionase anterior în Boujdour.

O să navige cu pilotul automat pe modulul „vânt aparent”, o să iasă mai des să regleze velatura. Și-așa, din 6 ceasuri de somn, la 24 de ore, atât cât îi era permis prin regulamentul de cursă, el obişnuia să doarmă maxim 4, în reprize de câte 20 de minute. De acum, o să doarmă şi mai puțin. Este hotărât să termine cursa.

Marele navigator din regata La Solitaire Urgo Le Figaro, Jean-Paul Mouren, mentorul său, cu care Dorel a navigat și se cunoaşte foarte bine, spunea: „Dorel va încheia cursa, chiar dacă i se va rupe catargul în patru bucăți. Este un traversier, va ajunge pe celălalt mal, chiar dacă va trebui să înoate.”

 

Strângem rândurile, iar prietenul Facebook își arată menirea.

 

Christel Arbat, pe cuvânt de căpitan!

Christel Arbat este soția lui Dorel, Dodo sau Do, cum îl alintă. „Catargul este rupt în două. Toate pânzele sunt salvate, precum și tachelajul. El nu va renunța, asta este sigur! Dorel este solid, are o minte de oțel. Va repara catargul şi va traversa Atlanticul! Pe cuvânt de căpitan! Curaj și răbdare Do, căpitanul meu! Îți mulțumesc Dodo, pentru imensa ta imaginație, care dă vieții atâta originalitate!”

 

Damien Vignes, un prieten credincios, mereu prezent și foarte atent

„Catargul este reparat, sarturile sunt setate, VHF-ul aproape reparat, plinul de apă refăcut, iar tajine-ul marocan de cămilă este deja consumat.  Rămâne doar să-și salute prietenii, plecarea fiind programată în zori. Vă pot spune că Dorel este foarte impresionat de solidaritatea arătată de toți, în urma ruperii catargului său și vă trimite un sincer și mare MULȚUMESC! Va pleca în curând spre insulele Capului Verde, deci să-i urăm vânt bun în pânze! … Din partea mea, tuturor prietenilor mei de ieri și de azi, care au fost în măsură să răspundă la apel, aș dori să le mulțumesc  lui Eric Lambert, Jean Paul Mouren, Charles Nissard, Nathalie Reymondon, Christel Arbat, Narcis Gaidargiu și toți prietenii lui de la Clubul Nautic Român, Pierre Lallemand și colegii iXblue Sailing Team, Moulay Ahmed Zaidan, Mihaela Nacu, Pierre Saracco din portul vechi, Amine Zayer,  Zouhair Ahaqar, Olivier Gamot, Philippe Oddou, soția mea Christel Protière, oamenii din Boujdour care i-au oferit ospitalitate … Tuturor, vă mulțumesc!”

 

Mihaela Nacu, sora lui Dodo, îngrijorată, dar moderat

„Dorel nu a cerut asistență, pentru că ar fi fost descalificat, insistă să termine cursa, nu vrea să abandoneze. Sperăm să găsească la Boujdour ce are nevoie pentru a repara catargul. Vă rog să distribuiți, poate cineva cunoaște pe altcineva acolo.”

 

Olivier Gamot, nici în situații grele nu-și pierde umorul

„Ați observat că Boujdour a fost adăugat pe harta Mini-Transat? Mulțumesc, Yann!

Dorel, dau refresh ecranului meu la fiecare 5 secunde, dar barca ta nu se mișcă.

Dacă aș putea să o împing, aș face-o!”

 

iXblue Sailing Team știe bine pe cine are în casă

„Dorel, aflat sub un greemént improvizat nu renunță, intenționează să repare și să plece! Nu e de mirare, când îl cunoaștem bine pe tipul ăsta!”

 

Buletinul de știri Mini-Transat „The Race Must Go On”

„După ruperea catargului, Dorel Nacou (iXblues Vamonos) nici una, nici două, a decis să anunțe în mod oficial Grande Hermine, barca de însoțire venită în zonă, că este exclus să renunțe. Dorel va intra în  portul Boujdour, în sudul coastei marocane, unde intenționează să repare și să reia cursa cât mai curând posibil, pentru a termina treaba. Ce ne puteam aștepta de la un băiat care, cu douăzeci și cinci de ani în urmă, a decis să fugă din România, trecând Europa în vagoane de marfă pentru a găsi refugiu în Marsilia și a se stabili acolo? În cursele offshore, încăpățânarea este uneori o virtute majoră.”

 

Boujdour, Mon Amour

În ziua relansării în cursă, prognoza de vânt nu este îmbucurătoare. Nu prea este vânt.

Cape Bojador este cunoscut navigatorilor ca o zonă aparent liniștită, dar foarte periculoasă în apropierea țărmului, cu valuri de hulă, adâncime a apei relativ mică, cu batimetrie variabilă din cauza furtunilor de nisip care schimbă relieful marin. Indicațiile de navigație sunt de menținere a cursului la larg, față de coastă.

Dorel, ca un gimnast la inele, urcă în brațe pe arboradă, până în vârful catargului, face ultimele verificări ale sarturilor, straiurilor, școtelor și scripeților.

 

Am o convorbire telefonică în viteză, cu Dorel. Sosea barca de pescari care urma să îl tragă până în larg. Îmi spune că nu-și închipuia că va găsi astfel de prieteni, într-un loc pe care nici nu-l cunoștea, în urmă cu câteva zile. Vrea să revină în Boujdour, într-un concediu.

Își salută prietenii care rămân în urma sa pe cheu, dar este foarte concentrat pentru manevra de plecare din port. Se aud numai comenzile de largare a ambarcațiunii și vocea lui Moulay care anunță plecarea lui Dorel din Port de Boujdour.

„Au revoir Daniel et à bientôt! Bon voyage!” se aud finalmente mai multe voci de pe cheu.

 

 

La închiderea ediției, ultimele informații despre Dorel Nacou și ambarcațiunea sa 412 iXblue Vamonos, provin de azi 10 nov 2017, orele 17:30 UTC când, aflându-se la 355 mile nautice de Boujdour, se deplasa cu 8 noduri, într-un vânt de 12 noduri, din Nord.

 

 

 

Sperând să nu fi uitat pe nimeni, cu scuze în avans, mulțumesc Dorel Nacou pentru curajul de a fi primul compatriot şi membru al Clubului Nautic Român, care se angajează într-o traversare solitară a Atlanticului și, nu mai puțin, într-o ordine aleatorie mulțumesc: Ionuț, Biatris, Florentina și Matei Iancu, Sid Ahmed Hady, Moulay Ahmed Zaidan, Naha Aly și Sumeya, membrii „Challenge Association for Surfing and Environment Protection – C.A.S.E.P. – Boujdour, Andreea Mihăescu, Marian Voicu, Marin Uţă Chintoan, Driss Lefdaoui, Adrian Mihălcioiu, Mihaela Nacu, Christel Arbat, Damien Vignes, Olivier Gamot, Emilian Gressianu, Octavian Țacu, Dan Mihăescu & Co.

Am o tristețe pe care doresc să v-o împărtășesc. Din păcate, istoria nu va putea consemna o întâlnire în timpul vieții a tuturor persoanelor care au format acest pod uman în jurul lui Dorel Nacou, dincolo de orice bariere culturale, lingvistice sau geografice, un pod de solidaritate și prietenie între continente.

Ieri, în timp ce scriam articolul, pentru câteva ore a căzut alimentarea cu energie electrică în toată zona. În fața unei hărtii albe, m-am trezit fără inspirație.

Aici, acum, promit să nu-mi mai cert fiii pentru folosirea exagerată a computerului și internetului, pe care noi, seniorii Clubului Nautic Român le-am înroșit cu această ocazie.

Am simțit cât de dependent sunt de aceste minuni cărora le aduc sincerele mele mulțumiri, fie că se numesc telefonie, internet, Google, Whatsapp, Facebook, Messenger, Skype, cărora de-abia acum le-am înțeles pe deplin utilitatea.

Au făcut planeta mult mai mică.

Vă mulțumesc prieteni, oriunde vă aflați!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Audio, foto & video: Clubul Nautic Român©