Combaterea criminalităţii economice în regiunea Mării Negre

Clc. dr. Andrian Sirojea MIHEI

 

După o perioadă semnificativă de schimbare economică, de integrare în sistemul economic global, de liberalizare a comerţului, a investiţiilor şi de dezvoltare tehnologică, regiunea Mării Negre caracterizată de o substanţială creştere în comerţul mondial şi a fluxurilor de capital nu a fost ocolită de criza economică mondială. Pe lângă multe alte efecte complexe pe care le generează criza economică, se remarcă o creştere a activităţii infracţionale, în special în formele sale organizate, criminalitatea economică constituind o ameninţare serioasă pentru stabilitatea economică şi socială.

România, ca factor direct interesat, dar şi prin prisma responsabilităţilor asumate în faţa Uniunii Europene şi a NATO, trebuie să iniţieze şi să implementeze măsuri de luptă împotriva crimei organizate şi acţiuni de prevenire şi combatere a terorismului în regiunea Marii Negre.

 

Cuvinte cheie:

combatere, corupţie, crimă organizată, criminalitate economică, luptă, prevenire, spălare de bani, terorism.

 

INTRODUCERE

 

Dezvoltarea tehnologică revoluţionară din ultimii ani, a facilitat internaţionalizarea reţelelor criminale şi apariţia unor organzaţii trans-frontaliere. Crima organizată şi-a diversificat operaţiunile şi s-a angajat într-o gamă tot mai largă de activităţi, care includ: traficul de droguri, de armament, de fiinţe umane, comercializarea produselor de contrabandă, cumpărarea de influenţă, practici comerciale frauduloase, criminalitatea informatică, contrafacerea, furtul, corupţia şi reciclarea de „bani murdari”. Organizaţiile criminale moderne au acumulat o putere financiară considerabilă care le permit: implicarea de resurse umane şi de capital, accesul privilegiat la informaţii, influenţarea deciziilor politice şi economice, pentru obţinerea de veinituri prin intermediul propriilor activităţi, din spălarea de bani şi specularea imperfecţiunilor  cadrului legal. Dereglementarea provocată de globalizarea economică şi financiară a facilitat ascunderea activităţilor infracţionale în anumită măsură.

Un aspect crucial al criminalităţii economice îl reprezintă problema corupţiei. Corupţia este pe scară largă un fenomen multistructural, cu complexitate economică, de natură instituţională, socială, legislativă şi politică. Corupţia este strâns legată de spălarea banilor, de procesul de a ascunde sursa fondurilor obţinute ilegal pentru utilizarea legitimă ulterioară. Aşa cum sistemele financiare din întreaga lume devin din ce în ce mai interdependente, spălarea de bani distorsionează datele economice, complică eforturile guvernelor naţionale de a gestiona politica economică şi de stabilitate, devenind o problemă de interes mondial.

 

 

ASPECTE GENERALE

 

Globalizarea şi tendinţele geopolitice şi geostrategice actuale au marcat relaţiile internaţionale şi mediul de securitate, iar în urma atacurilor teroriste asupra SUA, Marii Britanii şi Spaniei acestea au suferit modificări care au condus la amplificarea surselor de instabilitate şi chiar la apariţia unor noi tipuri care au indicat necesitatea de a lupta împotriva terorismului şi a finanţării acestuia. Este bine cunoscut faptul că organizaţiile teroriste utilizează sistemul financiar pentru activităţile lor ilegale. Aşa numitele „zone sensibile” din regiunea Mării Negre sunt considerate importante surse ale criminalităţii economice, contribuind la realizarea comerţului ilegal şi la circulaţia ilegală de valută străină. În acest sens, prevenirea şi descurajarea spălării de bani reprezintă  o modalitate de blocare a finanţării terorismului.

Comunitatea internaţională a înfiinţat o serie de instrumente de bază pentru a lupta împotriva criminalităţii economice. În acest sens, ONU a adoptat patru convenţii ce abordează această problemă: Convenţia împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope; Convenţia împotriva crimei organizate transnaţionale;  Convenţia împotriva corupţiei; Convenţia pentru reprimarea finanţării terorismului.

În 1989 la Paris, cu ocazia Summit-ului  G-7[i] s-a constituit Financial Action Task Force (FATF)[ii] ca instrument de bază în lupta împotriva criminalităţii economice. Task Force a primit responsabilitatea de a examina tehnici de spălare a banilor, de a revizui acţiunile luate la nivel naţional sau internaţional şi să stabilească măsuri a fi luate pentru combaterea spălării banilor. FATF a emis un set de patruzeci de recomandări care oferă un plan global de acţiune necesar pentru a lupta împotriva spălării banilor şi a căutat să încurajeze şi alte ţări din întreaga lume să adopte măsuri împotriva spălării banilor. Trebuie remarcat faptul că aceste patruzeci de recomandări au fost aprobate şi recunoscute ca un standard internaţional unic de multe organisme internaţionale, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional şi de Bănca Mondială. În urma evinimentelor din septembrie 2001, FATF-ul a primit misiunea de a  elabora şi  standarde în lupta împotriva finanţării terorismului.

Pentru a asigura condiţii echitabile de tranzacţionare la nivel internaţional, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)[iii] a elaborat Convenţia privind combaterea corupţiei funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale. Convenţia a intrat în vigoare în februarie 1999 şi are ca scop reducerea apariţiei de plăţi corupte şi sancţionarea mitei, a făptuitorilor şi a complicilor lor. OECD încearcă se extindă domeniul de aplicare a Convenţiei şi la sectorul privat.

În ultimii ani, cele mai multe ţări au fost axate pe crearea de agenţii guvernamentale specializate în combaterea criminalităţii economice, denumite în mod obişnuit „Unităţi de Informaţii Financiare” (UIF). În general, UIF-ul este un birou central care acordă o atenţie deosebită activităţilor de prevenire şi combatere a spălării banilor. Prin obţinerea de informaţii financiare pe care le procesează într-un anumit fel şi apoi le  prezintă autorităţilor guvernamentale corespunzătoare, UIF-urile asigură un schimb rapid de informaţii între instituţiile financiare şi autorităţile responsabile de aplicarea legii, precum şi între diverse jurisdicţii. În aceast sens, din anul 1995 un număr de UIF-uri au început să lucreze împreună într-o organizaţie informală cunoscută sub numele Grupul EGMONT[iv]. Scopul acestui grup este de a îmbunătăţi sprijinul pentru programele naţionale de spălare de bani şi de a oferi un forum pentru UIF-uri. Acest sprijin include dezvoltarea si sistematizarea schimbului de informaţii financiare, îmbunătăţirea expertizei şi a capacităţii personalului unor astfel de organizaţii şi prin aplicarea noilor tehnologii să încurajeze o mai bună comunicare între UIF-uri. Grupul EGMONT a hotărât ca din iunie 2004 o UIF să fie definită ca o agenţie centrală naţională responsabilă pentru primirea, solicitarea, analiza şi difuzarea către autorităţile competente a informaţiilor financiare: (i) cu privire la bunurile suspectate criminalităţii şi de o potenţială finanţare a terorismului sau (ii) solicitate de legislaţia sau reglementările naţionale, în vederea combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. În scopul de a îmbunătăţi schimbul de informaţii şi pentru a oferi linii directoare în ceea ce priveşte cele mai bune practici pentru schimbul de informaţii între UIF-uri, în iunie 2001, Grupul EGMONT a adoptat două importante documente: Principii pentru schimbul de informaţii  şi Cele mai bune practici pentru schimbul de informaţii.

 

CADRUL EUROPEAN DE COMBATERE A CRIMINALITĂŢII ECONOMICE

 

Cu scopul  de a crea instituţiile, instrumentele şi mijloacele de luptă împotriva criminalităţii economice, Uniunea Europeană a adoptat următoarele documente:  Convenţia privind protecţia intereselor financiare (1995) cu protocoalele din 1996 şi 1997;  Convenţia privind lupta împotriva corupţiei implicând funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene (1997); Directiva privind prevenirea folosirii sistemelor financiare în scopul spălării banilor şi a finanţării terorismului (2005).

De asemenea, în prezent, în cadrul UE există în derulare iniţiative pentru armonizarea dreptului penal referitor la luarea de mită, în forma unui Corpus Juris, cu o dimensiune supranaţională.

Un alt răspuns al Uniunii Europene la crima organizată în temeiul dispoziţiilor Tratatului de la Maastricht a fost înfiinţarea în anul 1994 a EUROPOL-ului[v]. Noul organism se ocupă cu întreaga gamă de criminalitate economică, axându-se pe coordonarea, schimbul şi analiza de informaţii pentru sprijinul poliţiei şi a altor anchetatori din UE. De asemenea, EUROPOL participă la lupta împotriva falsificării banilor şi a mijloacelor de plată. În acelaşi timp, EUROPOL a fost deosebit de eficient în operaţiuni la scară largă, care implică mai multe state membre UE şi în cazul în care diferitele tipuri de criminalităţi economice converg.

În cadrul Consiliului Europei au intrat în vigoare Convenţia penală privind corupţia (2002) şi Convenţia civilă privind corupţia (2003). Un alt document de reper al Consiliului Europei, devenit un instrument important pentru cooperarea transfrontalieră cu privire la anchetele în spălarea de bani este Convenţia privind spălarea, depistarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii.

În urma adoptării Pactului de Stabilitate în iunie 1999, Consiliul Europei a lansat în decembrie 1999 programul PACO, specific luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate în Europa de Sud-Est. Obiectivul programului PACO este de a consolida capacităţile de luptă împotriva corupţiei şi a crimei organizate în Europa de Sud-Est în conformitate cu standardele europene. Astfel, programul contribuie la punerea în aplicare a iniţiativelor împotriva corupţiei, a criminalităţii organizate şi a traficului de fiinţe umane, în cadrul Pactului de Stabilitate.

Tot în 1999 sub auspiciile Consiliului Europei a fost înfiinţat „Grupul de State împotriva Corupţiei” (GRECO)[vi]. În scopul de a îmbunătăţi capacitatea membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei, GRECO în conformitate cu statutul său monitorizează respectarea angajamentelor statelor în acest domeniu. În acest fel, grupul contribuie la identificarea deficienţelor mecanismelor naţionale împotriva corupţiei şi determină reformele legislative, instituţionale şi practice necesare pentru o mai bună prevenire şi combatere a corupţiei. În special, GRECO este responsabil pentru monitorizarea respectării principiilor directoare pentru lupta împotriva corupţiei şi punerea în aplicare a instrumentelor juridice internaţionale adoptate în vederea realizării Programului de Acţiune împotriva Corupţiei (PAC).

De asemenea, Consiliului Europei a creat Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului – MONEYVAL[vii]. În stilul FATF-ului, acest mecanism regional reevaluează măsurile împotriva spălării banilor şi măsurile de combatere a finanţării terorismului în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei, nemembre FATF. Rapoartele sale oferă recomandări foarte detaliate cu privire la modalităţi de îmbunătăţire a eficienţei regimurilor naţionale de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi a capacităţilor statelor de a coopera la nivel internaţional în aceste domenii.

Documentul „Politica europeană de vecinătate”[viii] adoptat de Comisia Europeană şi care descrie noile provocări şi oportunităţi cu care se confruntă Uniunea Europeană extinsă în raport cu noii săi vecini, inclusiv statele membre OCEMN[ix], poate fi un instrument important pentru cooperarea în lupta împotriva criminalității economice.

 

COMBATEREA INFRACŢIUNILOR ECONOMICE ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE

Consolidarea securităţii, stabilităţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre este o provocare care necesită angajament politic puternic şi de o acţiune decisivă comună. Încă de la înfiinţare, Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre a avut scopul de a transforma regiunea într-una de pace, stabilitate şi securitate. OCEMN a avut întotdeauna o poziţie fermă împotriva crimei organizate în toate formele sale: criminalitate economică, traficul ilicit de fiinţe umane, de droguri, de arme mici şi uşoare, migraţia ilegală, spălarea de bani, considerându-le o piedică în creşterea economică durabilă a regiunii. Organizaţia consideră că rezolvarea problemei crimei organizate, mai ales sub forma corupţiei, este importantă pentru stabilitatea mediului economic, pentru cooperarea internaţională şi atragerea de investiţii străine. Potrivit agendei economice OCEMN, statele membre consideră că problema combaterii corupţiei trebuie să fie tratată în regim de urgenţă deoarece afectează buna guvernare, desfăşurarea echitabilă a comerţului şi structura socială. Promovarea obiectivelor OCEMN necesită o intensificare a eforturilor comune de combatere a spălării de bani obţinuţi prin intermediul crimei organizate, traficului ilegal de droguri, arme şi materiale radioactive, a corupţiei şi a altor operaţiuni ilegale, cum ar fi contrabanda de autovehicule şi a traficului de fiinţe umane în regiune. Dezvoltarea cooperării mai strânse între autorităţile competente din ţările OCEMN este un mijloc principal de a atinge acest obiectiv. De asemenea, este necesar ca statele OCEMN să ia în considerare punerea în aplicare a celor Patruzeci de recomandări ale Grupului de Acţiune Financiară Task Force (FATF) privind spălarea banilor, precum şi aderarea la Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, Convenţia OCDE privind combaterea corupţiei funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale, precum şi alte instrumente internaţionale pertinente. În acest sens, acţiunile statelor membre OCEMN sunt orientate pe trei direcţii: 1) programe naţionale împotriva corupţiei: bazându-se pe acele programe deja existente, să creeze noi programe după cum este necesar astfel încât să se dezvolte în timp întregul cadru legislativ, instituţiile şi practicile necesare pentru combaterea corupţiei, precum şi pentru a schimba percepţia şi mentalităţile. Creşterea deschiderii şi transparenţei în activitatea guvernamentală şi a actelor administrative, proceduri şi norme sticte privind achiziţiile publice, coduri de conduită, îmbunătăţirea contractelor civile de servicii şi de remunerare sunt doar câteva exemple din numeroasele măsuri necesar a fi aplicare în mod ferm. 2) Infrastructură etică: introducerea unei infrastructuri etice în serviciile publice naţionale, inclusiv o mai explicită angajare politică, un mai puternic sprijin juridic pentru standarde de comportament, o mai bună responsabilitate, realizarea  de coduri practice şi dezvoltarea de mijloace instituţionale şi de interes public în societate pentru a sprijini o astfel de infrastructură.  3) Acţiune internaţională: aderarea la acţiuni internaţionale în acest domeniu, de exemplu, folosirea de consultanţă şi asistenţă din partea Transparency International.

Cadrul legal cuprinzător de cooperare în combaterea crimei organizate şi a terorismului dezvoltat în cadrul OCEMN, oferă baza necesară pentru consolidarea cooperării practice între autorităţile competente ale statelor membre în domeniul combaterii crimei organizate şi a terorismului, prin: Acordul de cooperare dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre în domeniul combaterii criminalităţii, în special în formele sale organizate, încheiat la Kerkyra (Grecia) pe 2 octombrie 1998, şi a protocoalelor adiţionale privind crearea  unei reţele de ofiţeri de legătură, încheiat la Kiev la 16 aprilie 2002 şi cel privind combaterea terorismului, semnat la Atena pe 3 decembrie 2004 şi care a intrat în vigoare pe 16 octombrie 2005;  „Declaraţia asupra securităţii şi stabilităţii în zona Mării Negre „, adoptat de reuniunea specială a Consiliului de Miniştri al Afacerilor Externe de la Istanbul din 25 iunie 2004; Declaraţia comună a miniştrilor de interne privind combaterea traficului de fiinţe umane, Atena, 3 decembrie 2004; Declaraţia comună a şefilor autorităţilor competente pentru Prevenirea şi Combaterea Fraudelor Economice din statele membre OCEMN, Chişinău, 19 septembrie 2005. Acordul OCEMN privind cooperarea în combaterea criminalităţii este un instrument juridic obligatoriu care prevade cooperarea în prevenirea, suprimarea, detectarea, divulgarea şi investigarea unei game largi de infracţiuni, cum ar fi: terorismul; crima organizată; cultivarea ilicită, producţia, fabricarea şi traficul de substanţe narcotice şi substanţe psihotrope; traficul ilegal de arme, muniţii, explozivi, materiale nucleare şi radioactive, precum şi a substanţelor otrăvitoare; spălarea de bani; contrabanda; activităţi criminale legate de migraţie, trecerea ilegală a frontierei şi traficul ilegal de fiinţe umane; contrafacerea şi falsificarea de bancnote, carduri de credit, documente, titluri de valoare şi alte valori; corupţia; criminalitatea ecologică; etc.

Protocolul adiţional privind combaterea terorismului prevede cooperarea între autorităţile naţionale competente, prin punctele de contact stabilite pentru schimbul de informaţii şi efectuarea unei strânse cooperări legate de acte de terorism; organizaţii teroriste; tentative teroriste îndreptate împotriva suveranităţii şi integrităţii teritoriale; acte de terorism şi ameninţări împotriva facilităţilor economice, tehnologice şi ecologice; organizaţii şi instituţii de sprijinire a terorismului; trafic ilicit de arme, substanţe şi dispozitive explozive, materiale nucleare şi radioactive, arme chimice şi biologice; detectarea canalelor şi surselor suspecte pentru sprijinul financiar, logistic si material  al grupărilor şi al organizaţiilor teroriste.

Declaraţia comună a miniştrilor de interne privind Combaterea Traficului de Fiinţe Umane instituie măsuri concrete pentru cooperarea statelor membre OCEMN în lupta împotriva traficului de fiinţe umane, în special de femei şi copii, care vizează: identificarea şi aducerea autorilor în faţa justiţiei, asistenţa şi protecţia victimelor; sensibilizarea opiniei publice prin intermediul unor campanii de informare cu privire la pericolele care decurg din această formă de criminalitate. Miniştrii au convenit să ia măsuri specifice pentru crearea unei baze de colaborare cu scopul de a combate criminalitatea transfrontalieră a traficului de fiinţe umane, inclusiv organizarea de reuniuni periodice ale experţilor, seminarii comune de formare şi de calificare pentru personalul implicat în domeniul serviciilor operaţionale, să facă schimb de experienţă şi de documente legislative, cu scopul de a face faţă împreună oricărei forme de criminalitate.

Declaraţia comună a şefilor autorităţilor competente pentru Prevenirea şi Combaterea Fraudelor Economice ale statelor membre OCEMN a fost adoptată la Chişinău la 19 septembrie 2005, ca bază pentru continuarea cooperării practice între autorităţile competente şi punerea în aplicare a următoarelor măsuri comune pentru prevenirea şi combaterea fraudelor economice în regiunea Mării Negre: a) participarea activă la activităţile regionale desfăşurate de OCEMN, organizaţiile partenere şi instituţiile pentru stimularea schimbului de experienţă obţinut ca urmare a măsurilor aplicate pentru prevenirea şi combaterea fraudelor economice, reducerea economiei subterane, creşterea integrităţii în afaceri şi rolul societăţii civile; b) de ajustare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale; c) stabilirea standardelor de integritate şi a mecanismelor de control pentru reducerea posibilităţilor de evaziune fiscală în cadrul activităţilor economice a oricărui stat membru; d) contribuţia prin acţiuni comune de a urmări şi investiga activităţile criminale cu caracter transnaţional, eliminarea lacunelor legislative pentru fraudele economice şi activităţile criminale transfrontaliere, dezvoltarea cadrului economic şi sprijinirea principiilor concurenţei loiale; d) consolidarea activităţilor multilaterale între autorităţile competente ale statelor membre OCEMN pentru prevenirea şi combaterea fraudelor economice cu scopul de a permite schimbul de informaţii de interes comun, în special legat de tranzacţionarea şi spălarea banilor, precum şi identificarea filierelor suspecte şi a surselor utilizate pentru sprijin financiar sau de orice alte forme de sprijin material pentru organizaţiile teroriste; e) utilizarea capacităţilor militare furnizate de crearea reeţelei ofiţerilor de legătură OCEMN şi îmbunătăţirii în continuare a mecanismelor de schimb de informaţii în conformitate cu legislaţia naţională şi internaţională privind protecţia datelor cu caracter personal. Grupul de lucru privind combaterea criminalităţii, în cadrul OCEMN, promovează cooperarea şi analizează modalităţile posibile pentru punerea în aplicare a acordului şi prezintă recomandări cu privire la necesitatea de a crea instituţii comune de cooperare în domeniul combaterii criminalităţii.

În România criminalitatea economică este în prezent clasificată ca fiind acele acte ilegale comise în domeniile industriei, agriculturii, resurselor minerale, de comunicaţii, servicii bancare, de asigurări, de leasing, de  fonduri de investitii financiare, etc, dar şi în materie de protecţie a intereselor financiare ale UE. În această privinţă, guvernul a adoptat Strategia Naţională de Luptă Antifraudă pentru Protecţia Intereselor Financiare ale Uniunii Europene în România (SNLAF). Aplicarea legii în prevenirea şi combaterea criminalităţii economice şi financiare şi alinierea cadrului legal şi instituţional la cerinţele UE a determinat România ca în perioada de preaderare să elaboreze şi să implementeze strategii  naţionale de anticorupţie, de combatere a crimei organizate, de prevenire a criminalităţii, şi de modernizare a poliţiei române. După aderare, România a elaborat Strategia Naţională Anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010. La începutul aului 2010, primul ministru al României, domnul Emil Boc declara că „va declara razboi evaziunii fiscale” şi „va veghea” personal ca ANAF, Poliţia română si Parchetul să elimine sursele de evaziune fiscală. A trebuit sa treacă mai bine de un an de la declarația primului ministru ca autoritățile statului să treacă la fapte.

 

CONCLUZII

 

Din analiza strategiei statelor din regiunea Marii Negre, în ultimii ani se remarcă o abordare similară a statelor în mai multe direcţii în ceea ce priveşte combaterea criminalităţii economice. Cu toate acestea, fiecare stat în funcţie de politica sa oficială are anumite priorităţi, iar în afară de principalele surse juridice, constituţie şi coduri penale, majoritatea statelor au adoptat o serie de legi specifice asupra luptei împotriva corupţiei, a spălării banilor, a fraudei şi a evaziunii fiscale. Mai mult decât atât, un număr de ţări s-au angajat puternic să coopereze cu structurile internaţionale, modificându-şi legislaţia pentru a se conforma provocărilor globale. Fraudele economice în forma lor organizată împiedică dezvoltarea economică şi crearea unui mediu economic atractiv pentru cooperarea internaţională şi atragerea investiţiilor străine. Creşterea considerabilă a criminalităţii economice în regiunea Mării Negre, în special spălarea de bani, corupţia şi evaziunea fiscală, ameninţă economia statelor, subminând stabilitatea şi securitatea regională.

Pentru îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei de măsuri pentru combaterea crimelor economice este foarte importantă cooperarea între state şi organizaţiile internaţionale. Chiar dacă statele din regiunea Mării Negre au făcut paşi considerabili în combaterea crimelor economice,  este evidentă necesitatea de consolidare a cooperării regionale între autorităţile relevante ale statelor din regiune. Această cooperare poate fi exprimată prin schimburi de informaţii, de experienţă, de formare profesională, de eliminare a lacunelor legislative şi activităţi comune de  urmărire, investigare a crimelor şi a fraudelor economice cu caracter transnaţional.

 


[i] G-7, grupul miniştrilor de finanţe a celor mai industrializate 7 state: Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Statele Unite şi Canada; http://en.wikipedia.org/wiki/G7

[ii] FATF – Financial Action Task Force privind spălarea banilor; http://www.fatf-gafi.org

[iii] OECD – Organization for Economic Co-operation and Development (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) ; http://www.oecd.org

[iv] Grupul EGMONT – Cooperarea Internaţională Pentru Combaterea Spălării Banilor Şi Finanţării Terorismului, http://www.egmontgroup.org

[v] The European Police office, http://www.europol.europa.eu/

[vi] GRECO – Grupul Statelor Împotriva Corupţiei, http://www.coe.int/greco

[vii] Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering Measures and the Financing of Terrorism; http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/

[viii] The European Neighbourhood Policy (ENP), http://ec.europa.eu/world/enp/policy_en.htm

[ix] BSEC – Organization of the Black Sea Economic Cooperation (Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre) a cărei membri sunt: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R.Moldova, Romania, Rusia, Serbia, Turcia şi Ucraina http://www.bsec-organization.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.