“ Casiopea “ – visul purtat de vele

de Andreea Mihăescu

Dacă am cunoscut o persoană care poate preda o lecție despre voință, optimism și lupta pentru îndeplinirea unui vis, cu siguranță acela este Dorin Kolober.

Kolober, este un fost maistru mecanic, meseria deprinsă  de la tatăl său,  locuiește în Azuga, iar de 10 ani s-a apucat să-şi materializeze visul său, „Casiopea”, un superb velier construit  din stejar și larice, care a primit de curând botezul la Constanţa, la cheul din Portul Tomis.

Dar să o luam cu începutul… La jumătatea lunii iulie, în portul turistic Tomis, pe un peridoc înalt, transformat dintr-o remorcă de autocamion, a apărut un velier  lung  de 9 m și cu o lățime ce măsoară 3 m, un ditamai yachtul pe care nu-l mai zărisem până atunci și care nu avea niciun nume pe bordaj. Încerc să aflu din ce port a venit.  La barcă meşterea un domn mărunt de statură, nicidecum cu aliura unui fost velist, însă binevoitor, chiar bucuros de abordarea mea. Mă invită să urc la bordul navei pentru a putea discuta în liniște și pentru a-mi arăta  „opera sa”.

După prezentările de rigoare,  după ce imi povestește că  este din Predeal și că a lucrat ca maistru mecanic, îmi permit să îl întreb dacă provine dintr-o familie de navigatori, dacă și-a facut concediile pe mare, în încercarea de a desluși substartul pasiunii pentru navigație… Cu un zâmbet în colțul gurii îmi răspunde că nu a navigat niciodată, că nu a iesit pe apă nici măcar cu bărcuțele de agrement care pândesc turiștii în porturile sau pe lacurile autohtone.   „Nu pot spune de unde provine această pasiune, pentru că sunt mai multe surse. Frica de apă nu a existat niciodată pentru mine,  ba din contra, sunt fascinat de apă și de ambarcațiuni. Oriunde mă duceam nu îmi puteam lua ochii de la bărci iar cel mai important este că am știut ca o pot face și eu, că pot naviga. Nu m-am îndoit de asta nici măcar un minut, însă aveam o reţinere să mă apropii de cei cu bărci. În ochii mei erau o societate exclusivistă”.  Surprinsă de începutul poveștii, îl întreb de cât timp are barca, de unde a cumpărat-o, unde a ţinut-o și ce croaziere are la activ yachtul său. Sclipirea care i-a apărut în ochi când a început să povestească despre velierul său mi-a conferit certitudinea că este o poveste minunată și inedită. „Barca nu este cumpărată sau moștenită, povestea ei a început acum 10 ani, când mi-am pus în cap să construiesc o ambarcațiune.  Am făcut rost de niște planuri rusești, la scara de 1/1, adică dimensiunile reale, pe baza cărora am început să construiesc  coastele, dispuse din jumătate în jumătate de metru. Am fiert filele de lemn, le-am lăsat o zi, după care le-am repoziționat și lipit. Și a continuat construcția, pas cu pas,  adaptând planurile în funcție de materiale și aducând mici modificări și îmbunătățiri tehnice. Lemnul  pe care îl aveam l-am prelucrat cu ajutorul unui prieten, îmbrăcând astfel corpul bărcii în stejar, iar suprastructura în larice. În anul 2004, după demararea construcției, am urmat cursurile de navigație în urma cărora am obținut Certificatul de conducător de ambarcaţiuni de agrement de tip B”.

Velierul  are un derivor fix, sistemul mecanic de propulsie este inbord fiind adaptat dintr-un motor auto. Pescajul navei este de 1, 80 metri și are un catarg de 1, 5 metri lungime gol pe interior, confecționat din file de lemn. Velele, sunt cumpărate din Germania, de la posesorul unei barci asemănătoare şi au suferit mici ajustări.

Pe 2 august, coca bărcii a simțit pentru prima dată îmbrăţişarea amăgitoare a apei. A trebuit însă scoasă imediat la mal, deoarece se infiltra apă prin carena de la prova. După încă trei zile de etanşări, “Casiopea” a primit botezul ! “Sentimentul, ca  și momentul, au fost unice. Emoția simțită nu poate fi descrisă, mai ales după ratarea primei lansări la apă, datorită faptului că am uitat să sigilez o piesă din prova, însă, acum totul este bine. M-am acomodat și cu dormitul pe barcă, care la începutul nopții nu ridică probleme, însă în jurul orei 2 dimineaţa, când vântul se întețește,  se aude clipocitul apei sub forma unor lovituri puternice în cocă. Am ieșit în larg, la început doar cu motorul dar după câteva zile am făcut şi proba velelor” ,  a încheiat skipperul Dorin Kolober.

Foto: Daniel Stoenciu și Andreea Mihăescu

3 comentarii la „“ Casiopea “ – visul purtat de vele

  • 12 august 2013 la 16:22
    Permalink

    Bravo Dorin!

    Mult noroc in continuare, Sanatate si putere de munca!
    Multumiri pentru mediatizare si sustinere echipei Magazin Nautic.
    Toate cele bune sau mai bine zis Vant din pupa!

    Marius

    Răspunde
  • 19 august 2013 la 12:28
    Permalink

    Vant din pupa!
    Tenacitatea lui Dorin ne-a uimit pe toti.
    Poate multi au crezut ca va ramane o barca pe uscat, dar el ne-a dovedit ca munca si tenacitatea lui nu au avut oprelisti si azi, yachtul lui pluteste si infrunta valurile marii.
    Ii dorim sanatate si plutire lina

    Răspunde

Lasă un răspuns la Anonim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *