Aikido, între admirație și critici

Victor Marius GAIDARGIU & David Emanuel GAIDARGIU

După întâlnirea, pe 1 iunie 2013, cu Ion State Sensei 3 dan, la demonstrația de aikido din fața clădirii Radio Vacanța, din Mamaia, ne-au trebuit doi ani să ajungem la primul antrenament. Mult, puțin, atât ne-a luat. Pe vremea aceea studiam pianul și asta ne cam umplea tot timpul. Fără să dramatizăm episodul, regretăm cei doi ani, dar mai avem foarte puțin până să-i recuperăm complet.

Următorul moment important a fost în septembrie 2016 la Cluj, la sediul Fundației Române de Aikido Aikikai, condusă de sensei Dorin Marchiș 5 dan, unde am participat la seminariile lui Christian Tissier Shihan 8 dan Aikido Aikikai.

 

 

Am revenit la Constanța, după o neprețuită experiență, iar la puțin timp a venit și primul examen de grad, 6 kyu.

 

 

Aikido este o artă marțială japoneză ce își are rădăcinile în Jujutsu japonez clasic și arta mânuirii sabiei. A fost creat în 1920 de către Morihei Ueshiba (1883-1969), cunoscut drept „O Sensei”, Marele Profesor sau Fondatorul, unul dintre cei mai mari artiști ai artelor marțiale din timpul său.

 

 

De-a lungul vieții, maestrul, în drumul către împlinirea creației sale, a trecut prin câteva etape în care a studiat mai multe arte marțiale, a îmbrățișat concepte și convingeri religioase sau filozofice.

În 1903, după primirea ordinului de încorporare în serviciul militar, nu a trecut examenul medical, fiindu-i refuzată înrolarea, întrucât avea sub 1,57 metri, minimul înălțimii admise. A urmat o perioadă de exerciții fizice cu greutăți atașate la picioare, cu care, suspendat de ramurile unui copac și-a întins coloana, încât la examenul medical următor, avea înălțimea corespunzătoare intrării în armată.

 


 

 

După 1927, la invitația ministrului japonez de război, Morihei Ueshiba a fost instructor de arte marțiale pentru Academia Navală Japoneză, Academia Militară Imperială și Școala Nakano de Spionaj. După o perioadă, conducerea de la Nakano a considerat că tehnica aikido este prea complexă pentru studenții săi și a optat pentru karate.

Morihei Ueshiba a fost profund afectat de consecințele dezastruoase ale celui de-al doilea război mondial. După război, a căutat ca aikido să devină nu numai o simplă artă marțială, ci și un mijloc de a aduce omenirea în armonie cu universul, o modalitate de a rezolva conflictele fără luptă.

Aikido este arta marțială japoneză care modelează mintea, sufletul, spiritul, dar și forța fizică, cultivă așteptarea în liniște și echilibru a atacului advers și nu inițierea acestuia. Și, apropo de cultivat, a doua mare pasiune a maestrului era agricultura, despre care spunea că este completarea logică a artelor marțiale, ambele activități cerând exigență din punct de vedere fizic și devotament. Știa foarte bine ce face. După 1945, când artele marțiale au fost interzise de ocupația americană în Japonia, agricultura practicată în jurul dojo-ului masca activitatea clandestină a practicanților aikido, iar în timpul foametei ce a urmat celui de-al doilea război mondial, tot agricultura i-a salvat familia și elevii.

Cele mai importante abilități pe care le formează aikido sunt calmul și conștientizarea, percepția obiectivă a ceea ce se întâmplă de fapt, echilibrul, temporizarea și capacitatea de a răspunde după cum este necesar, fără a fi paralizat de indecizie sau frică. În viața cotidiană promovează dezvoltarea spirituală și socială, stimulează observația obiectivă și meditația, poezia, filozofia și arta folosirii sunetelor și cuvintelor, de aceea nu este pe placul celor având un puternic spirit competițional.

Aikido, Calea Spiritului Unificator sau a Armoniei Spirituale, este un sistem de luptă care se concentrează pe apărarea împotriva atacurilor adversarilor, prin tehnici de răspuns finalizate prin proiectări sau fixări ale articulațiilor. Procedeele practicate subliniază autoapărarea, cât și protejarea adversarului, iar Calea urmărește dezvoltarea spirituală și socială, prin antrenarea corpului, dar mai ales a minții. Tehnicile aikido folosesc energia adversarului, nu se opun atacului, ci îl redirecționează și neutralizează.

În perioada târzie a vieții sale, Morihei Ueshiba a fost preocupat de artele kotodama și kiai. Kotodama pune accent pe puterea mistică deținută de cuvinte și sunete, care pot influența magic obiectele, anumite ritualuri putând întări corpul, mintea și sufletul. Kotodama este fundamentală pentru artele marțiale japoneze. Kiai, strigătul de luptă utilizat atunci când se inițiază un atac, astăzi este folosit nu numai în artele marțiale, ci și în tenisul de câmp, tenisul de masă, aruncarea discului, suliței sau a greutății.

 



 
Următorul nostru moment magic a fost în septembrie 2017, la împlinirea a 20 de ani de aikido în România, când la Cluj a fost organizat un adevărat festival de aikido, cu un număr impresionant de participanți, unde am fost onorați prin prezența actualului  Doshu, Moriteru Ueshiba, nepotul fondatorului.

 



 
Evenimentul a fost condus de wakasensei Mitsuteru Ueshiba, strănepotul fondatorului și succesorul la conducerea aikido și, totodată „dojo-cho”, instructor șef al Hombu Dojo, sediul aikido mondial.

 



 
 

A fost un festival de aikido în care am avut marea plăcere să îi vedem în acțiune pe Ulf Evenans Shihan 7 dan, Kei Izawa Sensei 6 dan, Wilko Vriesman Shihan 6 dan, Michele Quaranta Shihan 6 dan.

 

 

Am împărtășit o experiență pentru care merita să așteptăm încă 20 de ani, dar aveam convingerea că vor veni și alte evenimente importante, cât de curând.

Unul mult așteptat a venit miercuri 14 februarie 2018, când am susținut examenul pentru nivelul 5 kyu.

 

 

 

E din ce în ce mai dificil. Până la 5 dani e mai greu, după aceea lucrurile se mai limpezesc, dar drumul … drumul e foarte, foarte, foarte …

 

 

 

 

 

 

 

Voi ce credeți? Cum va fi? Al vostru cum e?

Scrieți-ne, dați-ne un comment, un like, un unlike… Un share ar fi prea mult?

La propunerea familiei Ueshiba, pentru meritul de a populariza aikido la nivel național și internațional, în ianuarie 2018 Sensei Dorin Marchiș a primit gradul 6 dan, în cadrul ceremoniei Kagami Biraki, ce a avut loc la Hombu Dojo în Tokio, Japonia. Implicarea în dezvoltarea Aikido-ului, dedicarea dovedită atât de pregnant, precum și continuul studiu al artei armoniei stau la baza obținerii noului grad Aikikai. Felicitări, Sensei!

 

Ce-i mai bun, știți, am păstrat la final, pentru copii. Aikido este distractiv pentru copii, nu există competiții, iar antrenamentul este un prilej de amuzament și socializare, benefic în procesul de creștere. Decât să se lupte cu adversarul și să câștige, copilul este mai degrabă tentat să se împrietenească cu acesta, într-un mediu în care severitatea regulilor se împletește cu armonia și respectul pentru ceilalți.

Cale dreaptă și grea!

 

Foto credit: FRAA, Aiki Constanța, Victor&David Gaidargiu

 

 

 

One thought on “Aikido, între admirație și critici

  • 20 februarie 2018 la 6:06
    Permalink

    Mi-a placut foarte mult articolul. Asa am aflat ca e un sport cu prieteni, nu cu adversari.
    Mult succes de acum inainte si felicitari pentru avansare!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *