O ȚARĂ DE MONEDE

David & Victor GAIDARGIU •

 

Salut!

Voi ce faceți când nu găsiți soluții? Eu știu o treabă: scormonesc, dacă nu găsesc o cale sigură și bătătorită, îmi croiesc singur poteca și creez o soluție. Mai mult ca sigur așa faceți și voi.

Să vedeți…

Avem un unchi în Germania care-și face concediile anuale, cam 20-30 de zile prin august, numai cu monedele pe care cei trei membri ai familiei le strâng conștiincios după fiecare vizită la mall, supermarket, benzinărie ori magazinul de lângă casă. Formează cu ele fișicuri de câte douăzeci de bucăți. Când l-am vizitat prin 2012 nu am rezistat să-l întrebăm ce face cu cilindrii de monede înfășurați în hârtie. Le ducea lunar la bancă și le vărsa în contul destinat cheltuielilor de vacanță. Astfel, li se strâgeau în cont cam trei mii de euro, iar în anii mai buni, până la cinci mii.

Uau! Asta deja suna a afacere!

Ne-a trebuit ceva timp să ne organizăm, să ne formăm obiceiul, așa că prin 2017 am început să replicăm modelul. Nu, glumesc, uitasem de treaba asta, dar ne-am amintit de ea într-o discuție, așa că am trecut la treabă.

Avem pe holul de la intrarea în casă două ulcele corpolente din lut ars de Șișești (http://www.visitmehedinti.ro/Ceramica-de-Sisesti-Mehedinti/) . De vreo doi ani, în fiece zi ajunși acasă, ne deșertăm buzunarele de mărunții procopsiți pe la cumpărături.

Cred că vă e familiar peisajul cu monede de unu, cinci și uneori zece bani care zac pe jos în zona caselor de marcat din supermarketuri. De vreo doi ani mă gândesc, oare le ia magazinul ori le iau angajații? Cred că le adună cu aspiratorul, că la mătură s-ar împiedica în buza fărașului. Mă rog, divagații tehnice. Scuzați!

Între timp, de vreun an, cum prima dădea pe-afară, trecuserăm la a doua oală de lut.

 

Deunăzi ne apucarăm să sortăm monedele. La ultima numărătoare aveam mai bine de șase sute de monede de cincizeci de bani și vreo patru mii de la unu la zece bani. Total 9,5 kg, adică 600 de lei sau 125 de euro. Mult, puțin? După buget. Visul nostru de vacanță se spulberase, calculam câți ani și câte kilograme ar fi necesare pentru un weekend în Vamă sau în Deltă. Ne ajungeau de-un drum cu autocarul, pentru două persoane, la Balcic, Varna și retur, poate și de-o înghețată, dar seara înapoi acasă.

 

A doua zi ne-am înființat la bancă. Frust, nu primeau monede. Și nici bancnote de un leu, dar de-astea nu aveam. Aveau bancomate care erau setate să primească de la cinci lei în sus. Altă bancă, și altă bancă, și altă bancă … Ultima în parc. Era nevoie de odihnă și reflecție. Cu zece kilograme în spate, sistemul bancar ți se pare și mai inaccesibil decât este în realitate. Înădușiți de soarele de august și monetăria din rucsac, amândoi făceam cu schimbul până la primul colț de stradă. Privirile căutau un om al străzii, un om aflat la nevoie, să-i cedăm mica comoară, deși nu eram prea siguri nici de succesul unui astfel de demers. Pace să găsești la nevoie un ajutor. Și ei, cred că plecați tot în Germania. Cu afaceri. Se putea și mai rău, să ne trimită să schimbăm, să aducem bani mari, să nu-i stricăm imaginea.

Cineva ne spusese să-i ducem la Banca Națională. Unde? Poate în București, că în Constanța pare că înăuntru e hotel de protocol.

Ar mai fi o rețea de supermarketuri care preia monedele la un automat, dar te cadorisește cu un card de cumpărături. Corect, serviciu contra serviciu. Nu poți cumpăra vacanțe. Nu au.

Pentru ce sunt necesare monedele? Pentru rest, economisire, purceluș. Ce purceluș? Astăzi și copiii se simt jigniți dacă primesc mărunței. Conturile bancare și buzunarele virtuale au luat locul desuetului purceluș. Hackerii sparg conturi, nu purceluși de tablă sau ceramică.

Într-o economie stabilă, cu o monedă puternică, poate că un cent sau penny are sens în buzunarul și înțelegerea cetățeanului. Altfel, un ban, cinci sau zece devin perimate, iar atitudinea consumatorului denotă nerespectul pe care, nemeritat, îl au aceste valori.

Ce e de făcut? Croim singuri poteca și creem o soluție. Cum ne-am gândit să scăpăm de kilogramele în plus? Nu, nu ne referim la o dietă, ci la kilogramele de monede!

În scurt timp vom lansa IL PRESIDENTE PIZZERIA NAPOLETANA, unde am planificat „Joia Fără Cash”. În fiecare joi, clienții care vor plăti cu cardul, vor beneficia de discount, după care, în măsura în care piața acceptă soluția, vom extinde conceptul și în alte zile ale săptămânii.

Pentru un business curat, bani curați și, mai ales mâini curate.

Deschidem în Constanța, în viitorul foarte apropiat.

IL PRESIDENTE PIZZERIA NAPOLETANA

Fii Fun, Fii Hot, Fii Cool! E Pizza Ta!

 

„IL PRESIDENTE PIZZERIA NAPOLETANA®” este marcă înregistrată OSIM-Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Drept exclusiv de difuzare și reproducere: Clubul Nautic Român©